Să cultivăm pacea şi blîndeţea în familie şi societate
26 Ноябрь 2013
Să cultivăm pacea şi blîndeţea în familie şi societate
"Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntul" (Matei 5, 5)
Viaţa creştină are ca fundament al învăţăturii ei iubirea faţă de toţi oamenii. Violenţa, inclusiv violenţa verbală, este o manifestare a lipsei de iubire, adică o tulburare şi o diminuare a stării de comuniune şi de armonie între oameni. Dojînă cu blîndeţe frăţească poate fi semn de iubire pentru îndreptare, dar nu violenţă.
Mîntuitorul Hristos ne spune că sunt "fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntul" (Matei 5, 5) şi "fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5, 9). Acestea sunt cuvinte pe care noi trebuie să le memorăm, să le punem la inimă şi să le traducem în viaţă, încredinţaţi fiind ca omul blînd, paşnic şi făcător de pace este numit "fiu al lui Dumnezeu" după har. Însă pentru a deveni facator de pace, omul trebuie mai întîi să dobîndească pacea sufletească, iar aceasta este numai de prezenţa lui Dumnezeu în sufletul omului. Pacea interioară se dobîndeşte de către om prin rugăciune, savîrşirea permanentă a binelui şi prin evitarea conflictelor. Pacea interioară a creştinului este preţioasă şi se răsfrînge asupra celor de lîngă el. De aceea, sfinţii care şi-au pacificat patimile egoiste proprii, dăruiau pacea lor şi altora. Actiunile noastre îi afectează pe cei din jur în bine sau în rău: omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe cînd omul cel rău din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele (cf. Luca 6, 45). În predica de pe munte a Domnului Iisus Hristos făcătorii de pace sunt numiţi fericiţi (Matei 5, 9), deoarece în ei se manifestă pacea că prezenţa harică şi iubitoare a lui Dumnezeu - Izvorul păcii şi al sfinţeniei.
În timpul nostru, ziua consacrată la nivel mondial luptei în potriva violenţei este un semn că societatea umană contemporană are nevoie de o viaţă spirituală profundă şi de o educaţie sănătoasă care să promoveze pacea şi dialogul între oameni, în familie şi în societate, fără constrîngere şi umilire.
Sfinţii lui Dumnezeu ne învaţă că pacea interioară a omului şi cultivarea sinceră a păcii între oameni sunt manifestări ale darurilor Duhului Sfînt cultivate de om prin rugaciune, pocainta si fapte bune. Astfel, cand manifestăm blîndeţe şi bunătate faţă de toţi oamenii, simţim prezenţa lui Hristos în noi şi în jurul nostru, vedem în chipul fiecărui om lumina chipului lui Dumnezeu în el şi rămînem în comuniune de dragoste cu Dumnezeu. Cînd însă un om se manifestă în mod violent şi agresează un alt om, agresivul se dezumînizează, iar relaţia interumană dintre el şi alţii se degradează.
Prin urmare, să cerem permanent de la Dumnezeu darul păcii, să il cultivăm în sufletul nostru şi în relaţia noastră cu oamenii; să promovăm legi, instituţii şi programe care protejează pe copii, pe adulţi şi pe batrîni de violenţă; să dezvoltăm constant şi consecvent o educaţie şi o civilizaţie a păcii, nu una a violenţei, a profitului obsesiv sau a afirmării agresive. În această privinţă, să urmăm cu prioritate lumina sfinţilor rugători, blînzi şi facatori de pace, care au biruit răul cu binele şi violenţa cu blîndeţea.
( Protoieru Teodor Tîrsînă)
назад к списку новостей
.jpg)
_(5).jpg)
